Giudaismò

Da Wikipedia.
Vaje a: navigazione, truova

iudaìsm è na' fasè ra' storià dellEbraismò. L storià ro' Giudaìsm vienè fattà tradizionalmènt iniziàr cu a' deportaziòn a Babilonià into 587 à.C. (il cosiddètt "esiliò babilonesè"), ca' mettè finè o' Regnò e' Giudà (il Regnò ro' Nòrd, into qualè già pocò aropp' Salomòn era iniziàt nu' procèss e' sincretìsm cu e' religiòn re' popolaziòn cananeè, era statò scassato già 135 annì primà, into 722 à.C., ra Salmanassàr V, imperatòr neo assirò e vidè duje comunìtà ebraìch in contrapposizione).

Còn loccupaziòn ro' Regnò e' Giudà ha quindì iniziò a' diaspòr re' trìbù ed na' partè e' cheste ebbè poi a' possibilìtà e' tornàr in patrià e ricostruìr o' Tempiò. Lesiliò babilonès dùrò dal 587 o' 521 à.C.

Il restò dIsraelè, ricostituitòs aropp' o' ritòrn ra Babilonià, comprendèv partè e' alcunè trìbù e tuttà a' trìbù e' Giudà, lunìc rimàst interamènt fedelè e' mitzvòt, e' precètt ebraicì. Dal nomè ra' trìbù, Giudà, derivà o' termìn Giudaismò. I giudeì e' Palestìn e chilli ca' vivevàn lontàn (ad Alessandrià, a Babilonià ècc.) formavàn na' comunìtà religiòs unità ra' fedè monoteistà, o' studiò ra' leggè (Toràh) e a' sperànz messianicà: cacc tiemp aropp' o' ritòrn dallesiliò, lattivìtà religiòs riprènd into Tempiò e' Gerusalemmè, ma o' Giudaìsm palestinès si dà nuovè istituzionì: o' Sinedriò e a' sinagogà, aro' scribì e dottòr ra' Leggè acquistàn sempe maggiòr importanzà.

[càgna] Farisaìsm e Giudaismò

Il giudaìsm pòst esilìc è nu' munno polimorfò, frammentàt in numeròs correntì: Fariseì, Sadduceì, Essenì, Zelotì, Battistì, Erodianì, Samaritanì, Terapeutì. pure o' Cristianesimò, primà ra' secònd Distruziòn ro' Tempiò, vienè consideratò, né cchiu' né menò, na' corrènt dellEbraismò.

Il sicond Tempiò vienè scassato dai Romanì nellànn 70 d.C. aropp' na' rivòlt scoppiàt into 66. Inizià a' secònd e definitìv Diasporà: e' giudeì, e' unicì eredì dellEbraismò, song sparsì ppe o' mondo.

Dòp o' 70, re' divèrs "scuolè" ebraichè, a' solà a sussistèr è chella dei Fariseì, lunìc gruppò rimàst fedelè a' Tradizionè. Lambiènt fariseò comprendèv e' scribì, valè a ricere quantì insegnavàn a' Leggè; ma e' scribì nun eranò necessariamènt farisei. Pèr chistu e ppe altrì motivì, o' termìn fariseìsm nun ha maje avutò moltà fortunà, ppe'tramente' si è impòst o' cchiu' anticò giudaismò, forsè pecché indicà na' trìbù, na' fratellanzà, e nun na' corrènt e' pensiero.

Durànt a' diasporà, dal fariseìsm si sviluppàn e' divèrs scuolè rabbinìch (Yeshivòth), fondamentàl nellevoluziòn ro' cultuàl ebraicò.

D front a situaziòn storìch nuovè (persecuzionì) e a divergènz e' scuolà, fu necessariò ricavàr ra' Toràh, scrìtt e oralè, e' decisiòn pratichè: alliniziò ro' III secolò vennè codificàt a' Mishnàh (chè signifìc insegnamènt ra ripeterè), compendiò scrìtt ra' Toràh finò a chillu mument tramandàt oralmènt e destinàt ad esserè imparàt a memoria. Còl passàr deglì annì o' testò ra' Mishnàh divènn insufficiènt ppe potèr esserè usatò correntemènt comm guidà e si procedètt quindì a' redaziòn ro' Talmùd int'e' sue duje formè, o' commentariò Bàvlì, babilonès e chello Yerushàlm e' Gerusalemme.

[càgna] Sionìsm e ricongiungimènt cu e' trìbù disperse

Còl passàr dei secolì e re' persecuzionì, o' rifugiò int'a' Leggè nun bastà: versò a' vinè ro' XIX secolò si svilùpp o' Sionismò, comm risoluziòn o' "casò ebraicò", e aglì inizì ro' XX secolò si avrànn e' primì timidì tentatìv e' tornàr in Erètz Israèl, nonostànt e' pressiòn contrariè deglì arabì e e' na' peccerella partè e' ebreì ultraortodòss ra' diaspora.

Listituziòn dellò Statò e' Israèl è ro' 1948.

Il sientiment e' cercàr e riunìr tuttè e' trìbù dispèrs into mondò, ha accussì trovàt nu' spiragliò dal Sionìsm in poì, primà int'a' costruziòn dellò Statò e' Israelè, poi nellistituziòn dellOperaziòn Salomonè, ca' aiùtò e' Falascìà, e infinè in Shaveì Israèl associaziòn fondàt into 2004 ra nu' gruppò e' Sefarditì, o' cui scopò è propeto chello e' aiutàr e' giudeì a tornàr in Israelè.

Strumenti personali

Varianti
Azioni
Navigazione
Strumiente
Ate léngue