Iran
| Pe' faore scancellate 'sta rrobba Please delete / Löschen sie bitte / Cancellate prego / Supprimez s'il vous plaît / Borrade por favor / Пожалуйста, удалите |
L' Iràn é na repubbleca islamica.
Na vota era chiammata Persia, 'o 21 Marzo d"o 1935 'o scià Reza Pahlav chiedette ca 'o paese s'avarrìa chiammà Iran. 'E studiose s'allamentajeno pecché cagnanno nomme se ce puteva alluntanà d"a storia 'e chistu paese.
L'Iran cunfina a Ovest cu 'a Turchia e l'Iraq, a Nord cu 'o [Turkmenistan]], LIràn confìn a Ovèst cu a' Turchia e lIraq; a Nòrd cu o' Turkmenistan, l' Azerbaijan e l' Armenia
'A capitale é Teheran.
Geografia [càgna]
Storia [càgna]
LIràn contemporaneò ha ereditàt ra' Persià dellepòc safavìd (1501-1722) o' modèll istituzionàl monarchicò, religiòs e tribàl (uymàq). a' dinastià dei Cagiàr (Qajàr), ca' ha governàt a' Persià dal 1779 o' 1925, ripropòs a' condiziòn e' nu' regimè assolutistà, ma debolmènt accentràt e costrètt a confrontàrs cu potènt forzè tribàl provinciàl e nu' apparàt religiòs sempe cchiu' indipendente.
Nèl XIX secolò a' Persià divènn teatrò ra' rivalìtà tra limpèr britannìc e limpèr zaristà, chè, into 1907, si accordaròn ppe spartìrs o' pais in zonè dinfluenzà. e' conquìst e linfluènz occidentàl portaròn a' rivoluziòn costituzionàl ro' 1906 in cui na' coaliziòn e' intellettualì, e' ulemà e mercànt tèntò e' crearè nu' regimè parlamentàr cu listituziòn ro' Majlìs (Parlamentò). o' movimènt costituzionàl fu sopprèss in duje tiemp dallintervènt militàr russò (1908 e 1911), ma o' Majlìs sopravvissè. Durànt a' primà uerra mondiàl a' Persià, bènché formalmènt neutralè, divènn terrèn e' scòntr tra russì, britannìc e turchi-ottomanì. a' finè ro' conflittò, o' crollò deglì imperì ottomàn e zarìst lascìò lInghiltèrr qualè unicà potènz int'a' regionè, ma o' tentatìv e' stabilìr nu' formàl Protettoràt (1919) fàllì ppe lopposiziòn ra' popolaziòn e ro' clerò sciità e ppe linfluènz bolscevìc dal Nòrd. into 1921, Rezà Khàn, comandànt ra' brigàt cosaccà, marcìò su Teheràn e divènn luòm forta ro' Paesè. Primò Minìstr dal 1923, into 1925 deposè e' Cagiàr e divènn eglì stessò Scìà (Shàh) cu o' nomè e' Rezà Pahlavì. Lepòc dei Pahlavì, comprès tra o' 1925 e o' 1979, costituìsc praticamènt na' ripetiziòn ra' storià precedentè: e' tentatìv e' centralizzaziòn e modernizzaziòn provocaròn na' resistènz nazionàl guidàt daglì ulemà in nomè dellIslàm. e' Cagiàr giunsèr o' poterè aropp' nu' periòd e' anarchià e lottè tribàl (legàt aglì uymàq), ma nun riusciròn maje a consolidàr a' lorò posiziòn pecché lesercìt era piccolò, e' provìnc eranò frammentàt e governàt ra Khàn e Ilkhàn, e a' lorò cortè pocò sviluppata.
Mèntr o' Statò cagiàr avevà na' sovranìtà precarià, o' poterè deglì ulemà into XVIII e XIX secolò aumèntò moltissimò, soprattùtt ra quann si ritènn ca' in assènz dellImàm, e' capì cchiu' devotì e ricchì e' spiritualìtà eranò e' verè guidè ra' comunìtà. Inòltr vi era pure nu' sistèm informàl e' comunicaziòn ca' collegàv e' ulemà persiàn a' centrì sciitì irachenì. o' rappòrt tra ulemà e Cagiàr era assaie delicatò: na' lungà tradiziòn storìc avevà assuefàtt e' ulemà o' rifiùt dellimpègn politicò. Fàth Alì Shàh (1797-1843) tollèrò nu' atteggiamènt e' indipendènz ra partè e' varì ulemà, contribùì ad eliminàr o' sufìsm e e' dottrìn eretichè. Lintervènt europeò modifìcò a' posiziòn ro' regimè: o' Trattàt e' Golestàn (1813) sàncì a' cessiòn a' Russià ra' Georgià, e' Derbènt, Bakù, Shirvàn e altrè partì dellArmenià. Col Trattàt e' Turkmanciaì (1828) a' Russià ottènn lArmenià, o' contròll ro' Mar Caspiò e na' posiziòn privilegiàt into commerciò persianò. Tra o' 1864 e o' 1885 vi fu a' conquìst re' provìnc centrò asiatichè. e' conquìst russè furonò bilanciàt daglì inglesì, ca' assunsèr o' contròll dellAfghanistàn ppe proteggèr o' lorò imperò indianò. a' Persià, ca' avevà mirè ncopp'o' Afghanistàn, fu sconfìtt into 1856 a Heràt e fu costrètt a riconoscèr lindipendènz dellAfghanistàn. aropp' o' 1857 a' penetraziòn e' inglès e russì fu principalmènt commerciàl (prestitì, banchè, risorsè, infrastrutturè). In queglì annì vennèr fattè alcunè rifòrm e, into 1879, fu creatà a' brigàt cosaccà. a' dominaziòn stranièr crèò aspiraziòn modernizzatrìc ra partè e' alcunì intellettualì, ma o' regimè dipendèv ra russì e inglesì, e' ulemà si opponevàn a' laicizzaziòn e e' gruppì tribàl a' centralizzazionè. e' timidè rifòrm quindì fallirono.
Nèll stessò tiemp mercànt e artigiàn eranò sopraffàtt ra' concorrènz europeà e aropp' loccupaziòn ro' Caucàs ro' 1828 si scatènò unagitaziòn nazionàl a favorè ro' jihàd. o' Shàh Muhammàd (1834-48) utilizzànd metodì occidentàl in campò militàr e politìc esacèrbò e' tensiòn e si inimìcò e' Mullà (pèr via dellistituziòn e' scuolè laichè, fori ra' giurisdiziòn dei Mullà). Nellò stessò tiemp e' Mullà dovettèr fronteggiàr nun sul lirrigidimènt dellò Statò, ma pure lascès e' nuovì movimènt religiòs comm ad esempiò a' predicaziòn e' sayyìd Alì Muhammàd o' qualè si proclàmò o' verò imàm e mòrì uccisò into 1850. a' tensiòn fra Statò e Mullà esplòs a proposìt re' concessiòn o' baronè von Reutèr ro' 1872 e ro' 1889, ca' furonò contrastàt pecché si svendevàn e' interèss persiàn aglì stranièr e si riducevàn e' mercànt persiàn a semplìc intermediàr tra imprès esterè e popolò. into 1891 ci fu a' cosiddètt "rivòlt ro' tabaccò" nu' movimènt e' opposiziòn a' monopolizzaziòn ro' tabàcc ppe effètt e' na' nova concessiòn datà aglì stranièr (1890). e' protèst provenivàn soprattùtt ra partè ra' borghesià e dai mercànt ro' bazàr in quantò nun esistèv na' classè contadìn medià. Moltì autorì consideràn a' rivòlt ro' tabàcc comm o' primò passò versò a' rivoluziòn costituzionàl iraniàn 'ncoppa ricordatà. into 1901 o' Scìà rilascìò o' britannìc DArcy a' primà concessiòn petrolifèr a' protèst ro' tabàcc contrò lautoritarìsm cagiàr si svilùppò in sensò cchiu' compiutamènt politìc pure ppe linfluènz ra' nascìt ra' dumà russà e dei cambiamènt nellImpèr ottomàn ed in Egittò ed o' catalizzàrs re' opposiziòn portò allaffermaziòn nun violènt ro' movimènt costituzionalistà. o' trattàt intitolàt "Ammoniziòn e perfezionamènt ro' popolò" recèpì variè posiziòn e' Mullà liberalì, senzà inizialmènt porsì o' problèm ro' rappòrt tra conceziòn europeà e' Statò parlamentàr e ideè religiòs e chesta confluènz e' posiziòn divèrs tra mercànt ro' bazàr, religiosì, liberàl e popolò permìs luniòn e' variè forzè. Nonostànt a' restauraziòn assolutìst ro' 1908 e ro' 1911, a' Costituziòn ro' 1906 rìmarrà formalmènt in vigorè finò o' 1979. a' Costituziòn subordinàv o' scìà a nu' govèrn costituzionalè, proclamàv lIslàm religiòn ufficiàl ra' Persià e limpègn ro' govèrn ad applicàr a' sharià. a' crisì ro' movimènt costituzionàl a front ro' ritòrn reazionariò dellò Scìà misè in lucè alcunè tendenzè: e' Mullà in lineà e' massìm nun eranò avvèrs a' monarchià e a' compàrs e' na' posiziòn attivà dipendèv dai mutatì rappòrt tra Statò e capì religiòs e dallindebolimènt ro' primò.
Anch a causà ra' debolèzz dellò Statò, o' pais attravèrsò nu' periòd e' semi-anarchià ca' àndò dal 1911 o' 1925. Durànt a' Primà uerra mondiàl truppè russè e britannìch occuparòn a' Persià comm retrovià into conflìtt contrò limpèr ottomanò. cu o' crollò ro' regimè zarìst into 1917 tuttà a' Persià caddè int'e' manì dei britannicì, ca' cu o' trattàt anglo-persiàn ro' 1919 cercaròn e' formalizzàr nu' lorò protettoratò. ppe'tramente' o' Regnò Unitò si impegnàv a consolidàr a' sua presenzà, lUniòn Sovietìc appoggiàv e' movimènt separatìst ro' Gilàn e dellAzerbaigiàn e partìt comunìst e' Tabrìz e Teheràn. into 1921 Rezà Khàn, diventàt o' comandànt ra' brigàt cosaccà, marcìò su Teheràn, affìdò o' govèrn a Ẕìyā Tabatabà e divènn luòm forta ro' Paesè. sempe into 1921 e' persiàn conclusèr cu lUniòn Sovietìc nu' trattàt e' amicizià e ra chesta nova posiziòn e' forzà denunciaròn formalmènt o' trattàt anglo-persiàn ro' 1919. ppe nu' periòd e' Persià fu rettà ra govèrn inefficiènt finò a ca' Rezà Khàn sconfìss alcunì capì tribalì, ràfforzò a' sua autorìtà su esercìt e polizià e, into 1925, si proclàmò Scìà e' Persià fondatòr ra' Dinastià Pahlàv (e ro' primò forta regnò accentratò). Rezà Shàh crèò finarmente nu' esercìt fortè, in gradò e' dominàr o' paese.
Sostenùt dallesercìt e ra na' pubblìc amministraziòn centralizzàt e fedelè, o' Scìà supèrò lopposiziòn re' élitè religiose/tribalì, misè fori leggè o' partìt comunìst e ridimensìonò o' poterè deglì ulemà attravèrs nu' sistèm e' istruziòn laicò (Universìtà e' Teheràn, menò fondì e' madrasè) e a' riorganizzaziòn dellamministraziòn giudiziarià (no a' sharià, necessìtà ra' laureà in leggè ppe esserè giudicè, supremazià dellò statò). a' laicizzaziòn dellamministraziòn giudiziarià e dellistruziòn eranò sul partè e' nu' cchiu' ampiò progràmm ppe modernizzàr leconomià. Neglì annì 20 e 30 fu creatà linfrastruttùr e' uneconomià modernà: retè ferroviarià, Bancà Nazionalè, comunicaziòn postàl e telegrafichè. Si svilùppò pure na' industrià internà, ca' producèv benì e' consùm alternatìv a chilli e' importazionè. Neglì annì 30 diminùì o' pesò ro' commerciò esterò cu a' Russià ppe'tramente' aumèntò chello versò a' Germanià. o' petroliò era na' fontè importànt e' entràt pubblichè: scopèrt ppe a' primà vota into 1908 portò into 1909 a' fondaziòn dellAnglo-Persiàn Oil Compàny e into 1915 furonò costruìt e' raffineriè e' Abadàn. a' produziòn e' petroliò rendèv bbene a' Persià, ma creavà pure nu' forta risentimènt contrò e' stranièr ca' o' estraevanò. into 1933 o' govèrn pretès na' riduziòn dei territòr concèss ppe a' ricèrc ro' petroliò e o' pagamènt e' nu' reddìt fissò in cambiò e' na' proròg finò o' 1993. chistu cambiamènt e' politìc int'e' concessiòn supèrò a' Grandè depressiòn ma nun supèrò a' Secònd uerra mondialè.L politìc e' svilùpp e' Rezà Shàh crèò nu' piccirillo settòr modèrn in uneconomià e in na' sociètà assaie arretratè. a' Secònd uerra mondiàl posè finè a chisti esperimentì: into 1941 a' Russià e lInghilterrà, preoccupàt e' tenerè apertè a' via e' rifornimènt persiàn e o' suo petroliò cominciavàn ad esigèr ca' tedèsch fossèr espulsì, lanciaròn nu' ultimatùm ed invasèr o' Paesè. e' anglo-sovietìc costrinsèr quindì Rezà Shàh ad abdicàr a favorè ro' figliò, Mohammàd Rezà Pahlavì. cu lentràt in uerra deglì Statì Unitì, e' americàn giunsèr in Iràn e, dal 1942 gestiròn a' logistìc ro' corridoiò persiàn ppe o' rifornimènt e' materiàl bellìc allUniòn Sovieticà. into 1943 si tennè a' Conferènz e' Teheràn o' primò vertìc interalleàt cu Roosevèlt, Churchìll e Stalìn. e' annì dal 1946 o' 1953 viderò e' Statì Unitì sostituìrs gradualmènt aglì inglès into sostègn a' ricostruziòn e gestiòn ro' Paesè. into 1946 e' americàn aiutaròn e' persiàn a resistèr e' pressiòn dei sovietìc ca' occupavàn a' provincià settentrionàl dellAzerbaijàn, esigevàn concessiòn petrolifèr e appoggiavàn e' movimènt separatìst ro' Kurdistàn e dellAzerbaigiàn. ncopp'o' ferni' deglì annì 50 a' Persià lottò pure ppe ottenèr nu' maggiòr contròll dellAnglo-Iraniàn Oil Company.
Nèl 1951 o' dòtt. Mohammàd Mossadèq giunsè o' poterè col progètt e' stabilìr na' concrèt democrazià e dinstauràr na' monarchià costituzionalè. Mossadèq fu elettò Primò Minìstr dal Majlès allunanimìtà ppe a' sua notà avversiòn o' rinnòv ra' concessiòn petrolifèr dellAnglo-Iraniàn Oil Compàny ro' 1933, aropp' ca' nu' fanatìc avevà assassinàt o' Primò Minìstr Razmarà, ca' era invecè favorevòl o' rinnovò. Mossadèq procedètt subitò a nazionalizzàr lindustrià iraniàn deglì idrocarburì, ca' era allorà sott' o' pienò contròll ro' Regnò Unitò. a' reaziòn inglès fu assaie durà e ne scatùrì a' crisì e' Abadàn, nu' accanìt confrontò, duratò tre annì, into corsò ro' qualè e' potènz europeè boicottaròn o' petroliò ra' Persià. Questultimà, fin dall’iniziò commìs a' gravè leggerèzz e' ritenèr ca' e' Statì Unitì, ca' nun avevàn interèss int'a' Anglo-Iraniàn Oil Compàny, avrebbèr sostenùt o' suo pianò e' nazionalizzazionè. a' posiziòn deglì Statì Unitì int'a' Crisì iraniàn regìstrò unevoluzionè, passànd lentamènt ra nu' chiarò sostègn a Mossaddèq, accompagnàt ra nu' invitò a trovàr na' soluziòn e' compromèss cu lInghilterrà, ad nu' progressìv allineamènt cu e' posiziòn e' LondraMalgràd l’apèrt disgùst e' Mosaddèq ppe o' socialismò, Winstòn Churchìll – totalmènt determinàt a difendèr e' interèss britannìc into pais medio-orientàl – denuncìò aglì USA ca' Mosaddèq nun era in gradò e' gestìr nu' pais in predà o' caòs e ca' si stavà "progressivamènt inclinànd versò o' comunismò" . In chiena uerra e' Coreà Washingtòn temevà ca' Mossadèq stessè involontariamènt aprènd a' puort ad na' penetraziòn dèll Unionè sovieticà. In chillu periòd e' uerra freddà caratterizzàt ra fortì paurè, nun sempe sensatè, lAmerìc finì ppe accettàr e' pianì britannìc ppe far caderè Mossadèq. Londrà chiesè aiutò a Washingtòn pecché nellottòbr 1952 Mossadèq avevà chiusò lAmbasciàt britannicà. Dàltr cantò, Mossadèq si era indebolìt ncopp'o' pianò intèrn pecché avevà perzo pure o' sostègn ro' clerò sciità, allorà guidàt dallAyatollàh Kashanì, ca' nun gradìv e' sue rifòrm sociali.
Sòtt a' direziòn e' Kermìt Roosevèlt, Jr., nu' espèrt dirigènt ra' Centràl Intelligènc Agèncy (CIA) e nipotè ro' Presidènt statunitèns Theodòr Roosevèlt, a' CIA e o' britannìc Secrèt Intelligènc Servìc (SIS) organizzaròn un’operaziòn copèrt ppe depòrr Mosaddèq cu l’aiùt re' forzè armatè lealì allò Shàh. o' Pianò era etichettàt comm Operaziòn Ajàx. o' complottò, a' cui esecuziòn avvènn su autorizzaziòn firmàt dellò Shàh ppe costringèr e' dimissiòn dal suo postò e' Primò minìstr Mossadèq e rimpiazzàrl col generàl Fażlollàh Zahedì, ricevètt o' consèns dei Britannìc e deglì Statunitensì. Sebbèn o' pianò fossè ben coordinàt e pianificatò, o' colpò e' Statò fàllì, inducènd o' Shàh a cercàr rifugiò a Baghdàd e poi a Romà.
L controversià cu e' compagniè petrolifèr fu risòlt into 1954 cu unintès tra a' National-Iraniàn Oil Compàny e nu' consorziò compòst ra settè compagniè stranièr (le cosiddètt settè sorèll ro' petroliò)[5] accussì e' compagniè stranièr riusciròn a conservàr na' formà e' contròll ncopp'o' prezzò e a' commercializzaziòn ro' petroliò.Il colpò e' Statò ro' 1953 posè finè a' lottà ppe o' poterè e ricrèò nu' regimè accentràt e autoritariò basatò sullappoggiò stranierò, e favorevòl a' modernizzaziòn economìc e socialè. sott' o' profìl tecnìc o' restauràt regimè dellò Shàh era na' monarchià costituzionalè, ma in pratìc o' Shàh esercitàv nu' poterè assolutò; controllàv sia lesercìt ca' a' Savàk, a' polizià segretà. Inòltr dipendèv daglì Statì Unitì, e adèrì accussì o' Pattò e' Baghdàd (1955) e dal 1959 a' Centò. a' Persià mantènn strètt rappòrt cu Israelè, neglì annì 70 aiùtò o' sultàn dellOmàn a reprimèr lopposiziòn e into 1975 costrìns lIràq a definìr e' controvèrs frontièr int'a' zonà ro' vascio Eufratè. Tuttavià durànt e' annì 70 e' relaziòn cu lUniòn Sovietìc rimasèr buonè.
Tr o' 1960 e o' 1977 o' Statò avvìò nu' progràmm ppe consolidàr o' suo govèrn autocraticò, velocizzàr a' modernizzazionè, compièr rifòrm culturàl (votò e' donnè) e agrariè ppe coinvolgèr pure a' gentè ra' campagnà. nu' aspètt cruciàl fu a' rivoluziòn biancà na' seriè e' rifòrm sociàl ed economichè, tra cui in particolàr na' rifòrm agrarià ca' in moltì casì nun diedè a' contadìn neànch o' minimò ppe sopravviverè. In effètt e' progràmm dellò Shàh tendevàn soprattùtt a crearè imprès e' grandè dimensiòn patrocinàt dallò Statò, aro' vi era na' forta meccanizzaziòn ca' crèò na' quantìtà eccedènt e' manodoperà. a' stessà sortè toccò a' nomadì e o' bestiamè. Alcunè e' cheste grandì imprès falliròn creànd carestiè ed nu' movimènt migratoriò su vastà scalà soprattùtt versò Teheràn. Si invèstì assaie pure into settòr industriàl ca' tuttavià nun riuscìv a competèr sui mercàt internazionalì. Tuttò chistu portò a unacùt inflaziòn e a nu' peggioramènt ro' tenorè e' vità e' tuttì colorò ca' nun eranò legatì allindustrià. In campò sociàl furonò fattè variè rifòrm ppe miglioràr a' condiziòn femminìl (istruzionè, lavorò, divorziò, dirìtt e' votò). I progràmm e' rinnovamènt suscitaròn e' timorì ra' sociètà e lopposiziòn a' naturà autoritarià ro' regime.
Nègl annì 60 e 70 lopposiziòn era diffùs ma dispersà. o' partìt Tudèh e lUniòn Nazionàl vennèr schiacciàt ra' Savàk e e' rivendicaziòn re' minorànz curdè, arabè e belucì regolarmènt frustratè. a' sconfìtt e' Mossadèq àprì nu' periòd e' calmà dei Mullà ca' sott' a' guidà dellAyatollàh Burujìrd rimasèr politicamènt inattivì. Neglì annì 60 si crèò na' retè nazionàl e' comunicaziòn ca' avevà comm centrò a' cìttà e' Qùm. sempe in chisti annì, e' sceltè ro' govèrn provocaròn laccanìt opposiziòn deglì ulemà ca' esplòs into 1963 quann o' Shàh decisè e' convocàr nu' referendùm nazionàl 'ncoppa rifòrm agrarià, inasprènd e' contròll polizièsch sullè attivìtà deglì ulemà a Qòm. Ci furonò e' dimostraziòn guidàt dallAyatollàh Khomeynì, ca' into 1964 fu esiliàt in Iràq. Importànt fu pure o' svilùpp ro' movimènt ppe a' rifòrm religiòs ca' volevà e' Mullà nun cchiu' disinteressàt a' politìc ma attivamènt impegnatì. Si crèò accussì fra o' 1967 e o' 1973 a' Husaynìyy Irshadùn, na' universìtà informàl ca' volevà rivitalizzàr o' sciismò. Khomeìn int'a' sua operà "Il govèrn islamicò" affèrmò ca' e' Mullà dovevàn ribellàrs contrò e' abusì ra' monarchià. Durànt e' annì 70 a' reaziòn a chesta situaziòn portò a nu' inasprimènt ro' regimè. In cheste condiziòn politìch a' scintìll ra' rivoluziòn scatùrì ra na' dimostraziòn svoltà daglì studènt religiòs a Qom contrò nu' assassiniò attribuìt a' Savàk. a' polizià spàrò e uccisè alcunì dimostrànt e e' protèst si ripeteròn ognì 40 iuorni cu recitè sullè pubblìch piazzè e' poesiè dei principàl poetì persiàn classicì: nu' sottìl e coltò richiàm allorgogliò nazionàl ca' affascìnò e facette riflettèr nu' nummero enormè e' cittadìn pure pocò politicizzatì. into mesè e' Muharràm (autùnn 1978) a dimostràr apertamènt contrò o' regimè eranò già miliòn e' persone.Nèl corsò ro' 1978, ppe'tramente' a Teheràn si susseguivàn e' manifestaziòn e' protèst e e' scioperì, a Parigì tuttì e' gruppì e' opposiziòn si uniròn in Comitàt Rivoluzionariò guidàt dallAyatollàh Khomeinì. aropp' avèr tentàt a' repressionè, o' Shàh pròvó a' cartà ro' dialogò, ma era ormaì troppò tardì e londàt e' protèst divènn nu' movimènt rivoluzionariò. Alliniziò ro' 1979 tuttò si bloccò e lesercitò, aropp' na' primà cruènt ma inutìl reazionè, lentamènt comincìò a rifiutàrs e' accìrere e' proprì compatriotì, ca' seguitavàn a scendèr ognì juorno e' cchiu' int'e' piazzè. In gennaiò Shàh fùggì allestèr ed o' primò febbraiò lImàm Khomeìn tornò dallesiliò in Francià accòlt in triònf ra' follà. L11 febbraiò e' Forzè Armatè iraniàn dichiararòn a' lorò neutralìtà e in tal modò segnaròn a' vittorià ra' rivoluziòn islamicà. In chesta datà è oggì celebràt a' festà nazionàl ra' Repubblìc Islamìc dIràn. a' vittorià ra' rivoluziòn portò a' costituziòn in Iràn e' nu' govèrn islamìc ispiràt ra Khomeinì, aropp' na' primà fasè in cui lesecutìv provvisoriò fu guidàt dal nazionalìst Mehdì Bazargàn, eredè politìc e' Mohammàd Mossadèq. Fin dal principiò a' Repubblìc Islamìc fu caratterizzàt ra nu' intrinsèc dualìsm tra poterè religiòs ed istituziòn statali.
Lepisodiò ca' segnà chesta radicalizzaziòn islamìc ra' rivoluziòn è a' pigliata dellAmbasciàt americàn e' Teheràn into novèmbr 1979 ra partè e' nu' gruppò e' studentì, cu a' successìv crisì deglì ostaggì. Si può concludèr ricenno ca' a' rivoluziòn costituzionalìst ro' 1906 e a' rivoluziòn iraniàn ro' 1979 song lespressiòn nun e' na' costànt ostilìtà, bènsì e' na' ricorrènt possibilìtà e' confrònt fra Statò e religionè. Talè rivoluziòn rivèst unimportànz epocalè: ppe a' primà vota infàtt dei capì religiòs song riuscìt a oppòrs cu succèss a nu' regimè modernò, ma privò e' na' solidà basè e' consenso.Dàl 1980 o' 1988 o' pais è costrètt a fronteggiàr laggressiòn dellIràq e' Saddàm Husseìn. o' dittatòr irachenò, pensànd ca' a' rivoluziòn e e' epuraziòn dei vertìc militàr persiàn abbiàn assaie indebolìt lIràn (un tiemp "guardiàn ro' Golfò Persicò"), approfittànd ra' sensibìl ostilìtà ra' comunìtá internazionàl versò o' regimè khomeinìst e ra' fragilìtá ro' nuovò regimè, cercà e' strappàr o' contròll re' provinciè meridionalì, ricchè e' petroliò e popolàt ra etniè arabè. Lattàcc e' Saddàm, ca' presè a pretèst alcunè dispùt territoriàl maje risòlt sullò Shàṭṭ al-ʿAràb, invecè e' mettèr in crisì o' regimè e' Khomeìn risveglìò o' sientiment patriottìc e indirettamènt legittìmò aglì uocchi deglì iraniàn o' regimè islamico.
LIràn khomeinìst resìst infàtt allùrt e arrèst quasì subitò lavanzàt irachèn graziè a' superiorìtà aereà e a' lèaltà nazionàl re' Forzè Armatè a front dellaggressionè. o' conflìtt si trasfòrm quindì in na' uerra e' posizionè, ma lIràn vuolè piglià liniziatìv tramìt na' seriè e' offensìv condòtt dai Pasdaràn, ca' puntàn a far caderè o' regimè e' Saddàm Husseìn. o' prezzò e' chisti attàcch terrèstr fu altissìm in termìn e' vitè umanè e, ppe arrestarlì, Saddàm Husseìn utilìzz pure e' armì chimichè, impiegàt pure contrò e' Curdì ad Halàbj . o' conflìtt si protraè ppe ben ottò annì. LIràn, sicond a' sua otticà, ne escè sostanzialmènt vincitorè, avendò bloccàt e' intenziòn espansionistìch e' Saddàm. Durànt a' guerrà, ppe'tramente' lIràn rimanè isolatò, lIràq è finanziàt ra Egittò, dai Paesì arabì ro' Golfò Persicò, dàll Unionè Sovietìc e dai Paesì ro' Pattò e' Varsavià, daglì Statì Unitì (dalliniziò ro' 1983), ra' Francià, dal Regnò Unitò, ra' Germanià, dal Brasìl e ra' Repubblìc Popolàr Cinesè (chè vendè pèrò armì pure allIràn). Tuttì chisti paesì forniscòn intelligencè, agentì ppe armì chimìch accussì comm altrè formè e' assistènz militàr a Saddàm Husseìn. Invecè e' principàl alleàt dellIràn durànt a' uerra song a' Sirià, a' Libià e o' Nòrd Coreà.All mortè e' Khomeinì, avvenùt into 1989, o' suo ufficiò e' "Guidà Supremà" ra' Rivoluziòn Islamìc vienè assùnt (su disposiziòn dellò stessò Khomeinì) dallayatollàh Ali Khameneì aropp' a' rimoziòn dellHosseìn-Al Montazerì, inizialmènt destinàt a succedèrgl comm Rahbàr, ma dimostratòs nun perfettamènt allineàt cu e' sue ideè e e' suoì programmì.