Le Corbusier
| « L'architettura è il gioco sapiente, corretto e magnifico dei volumi sotto la luce. » | |
|
( da Verso un'Architettura)
|
O' Corbusièr, pseudonìm e' Charles-Edouàrd Jeanneret-Grìs (La Chaux-de-Fònds, 6 ottòbr 1887 – Roquebrune-Cap-Martìn, 27 agostò 1965), è statò nu' architettò, urbanistà, pittòr e designèr svizzèr naturalizzàt francese.
Vièn ricordàt – assièm a Ludwìg Miès van der Rohè, Waltèr Gropiùs, Frànk Llòyd Wrìght e Alvàr Aaltò – comm maèstr ro' Movimènt Modernò. Pionièr nellùs ro' calcestrùzz armatò ppe larchitetturà, è statò pure nu' dei padrì dellurbanistìc contemporaneà. Membrò fondatòr dei Còngrès Internationaùx dArchitectùr modernè, fusè larchitettùr cu e' bisògn sociàl delluòm mediò, rivelandòs geniàl pensatòr ra' rèaltà ro' suo tempo.
Énnece |
[càgna] Biografia
Charles-Edouàrd Jeannerèt (chè cchiu' tardì avrèbb assuntò, ricordandòs deglì avi paternì, o' nomè dàrt e' e' Corbusièr), nascè o' 6 ottòbr 1887 a a' Chaux-de-Fònds, Svizzerà, aro' studià a' scuolà dartè, orientandòs poì, su consigliò ro' suo maèstr Charlès LEsplattenièr, versò larchitettùr (mà, oltrè ca' architettò, fu pure urbanistà, pittorè, scultòr e scrittorè). a' sua verà patrià è comunquè consideràt a' Francià, suo principàl teatrò e' ognì attivìtà critìc e progettuale.
Allètà e' quattordìc annì, si iscrìss a' Scuolà dArt ro' suo pais natalè e quann còmpì e' diciòtt annì realìzzò a' sua primà abitazionè. Dal 1906 o' 1914 viaggià in numeròs paesì dEuropà, soggiornànd soprattùtt a Viennà, aro' vienè in contàtt cu e' ambiènt ra' Secessiòn viennesè, e a Berlìn dovè, nellò studiò e' Petèr Beherèns, canosce Gropiùs e Miès Van der Rohè. Visitànd e' principàl cìttà italiàn ricavà nu' abbondànt quadèrn e' schìzz re' architettùr ro' passàt cu a margìn e' ognì disègn annotaziòn e appùnt sui materialì, sui colorì, sullè formè. Ciò e' consènt e' acquisìr nu' bagagliò culturàl ca' affonna e' radicì into passàt e e' evidenziàr a' sua passiòn ppe larchitetturà, nonostànt eglì nun abbià maje compiùt studì regolàr in chistu ambito.
Sòl intòrn o' 1920 comincìò realmènt a fatica' comm architettò. Durànt a' fasè e' apprendistàt làvorò a Berlìn e poi a Parigì, aro' avrà modò e' approfondìr fra làltr o' suo interèss ppe a' pittùr moderna.
Inizialmènt fatica nellò studiò e' Augùst Perrèt (finò o' 1922), poi cu Pierrè Jeannerèt aprè o' suo miticò studiò e' architettùr a Parigì, situàt in Rue de Sèvres o' 35. Nellò stessò periodò, fondà insièm a A. Ozenfànt e Dermèe, a' rivìst "Avant-gàrd e LEsprìt Nouveaù". Quasì subitò osteggiàt daglì accademìc ppe o' suo presùnt stilè rivoluzionariò, vienè successivamènt riconosciùt a livèll mondialè, lasciànd na' traccià indelebìl e profònd int'e' modèrn conceziòn architettonìch ed urbanistichè. o' problèm fondamentàl ca' si ponè allarchitètt ha nu' duplìc aspettò: ra nu' latò organizzàr o' spaziò urbanò, in modò ca' a' cìttà putia accoglièr agevolmènt e' grandì massè e' lavoratòr e' ognì livèll socialè, legatè e' attivìtà contemporaneè, dallàltr latò costruìr edifìc capacì e' rispondèr e' esigènz e' vità collettìv ed individuàl e' chelle stessè massè.
Il suo sistèm progettuàl è improntàt dunquè allùs e' sistèm razionalì, cu modulì e formè estremamènt semplicì, sicond e' princìp ro' "Funzionalismò". Inoltrè, moltè nuovè metodìch ppe lingegnerià furonò introdòtt propeto ra e' Corbusièr. o' tettò piattò cu ciardin pensilè, ad esempiò, rappresènt nu' importànt contribùt dellarchitetturà: essò è formàt ra nu' ampiò spaziò situàt su banchì e' sabbià, cu laggiùnt e' ampiè zonè verdì postè o' e' sott' dellabitazionè. int'a' sua infaticabìl sperimentaziòn riescè pure a toccàr e' estrèm oppòst in na' variètà e' linguàgg plasticì, comm testimoniàn e' villàs a' Roche-Jeannerèt e Savoyè( 1929/31), ), "lunìt dabitatiòn" e' Marsiglià (1947/52), a' Cappèll e' Notre-Dame-Du-Haùt 'ncoppa sommìtà e' na' collìn ca' dominà a' borgàt e' Ronchàmp( 1950/54), o' convènt dei domenicàn a' Tourettè, a' Maisòn De Lhòmm a Zurigò e Lospedàl e' Venezia.
Lànn successìv pubblìc Versò na' Architetturà, o' librò darchitettùr cchiu' importànt ra' primà mètà ro' secolò scorsò, nu' esplosìv manifèst in cui sostièn ca' limpègn into rinnovamènt dellarchitettùr può sostituìr a' rivoluziòn politicà, può realizzàr a' giustizià socialè. into librò trattà e' tre dei cinquè puntì: e' pilotìs, e' tetti-giardìn e a' finèstr a nastrò. A chisti tre elemènt si aggiungerànn cacc annò aropp' a' facciàt liberà e a' piantà liberà. song e' famosì "cinquè puntì e' na' nova architetturà" applicàt cu intènt teorematìc in na' re' operè cchiu' importànt ro' razionalìsm architettonicò, villà Savoyè a Poìssy ro' 1929.
Nèl 1927 vinsè o' primò premiò in nu' concòrs internazionàl e' ideè ppe o' progètt ro' palàzz ra' Legà re' naziòn e' Ginevrà. o' progètt nun fu, in rèaltà, maje realizzatò. into 1925-29 o' suo progètt ppe o' Centrosoyùs (Ministèr Centràl ra' Pianificaziòn Economicà) a Moscà fu postò in attò; into 1932 fu costruìt a Parigì o' Dormitoriò Svizzèr ra' Cìtè Universitariè. into 1936 e' Corbusièr progèttò a' sedè ro' Ministèr delleducaziòn ro' Brasìl a Rio de Janeirò. Fra e' progètt e' pianificaziòn urbanistìc elaboràt ra e' Corbusièr meritàn e' esserè ricordàt chello e' Algerì (iniziàt into 1930), e' San Paolò, e' Rio de Janeirò, e' Buenòs Airès, e' Barcellòn (1933), e' Ginevrà, e' Stoccolmà, e' Anvèrs e e' Nemoùr (1934). nu' suo progètt ppe nu' nuovò museò fu realizzàt a Tokyò into 1929.
In queglì annì, poì, scrìss nu' importànt librò sui problèm connèss a' progettaziòn ra' cìttà, a' Villè Radiousè, ca' vennè pubblicàt into 1935.
D nun trascuràr pure a' sua produziòn nun strettamènt architettonicà, ma cchiu' legatà o' desìgn. e' mobilì e' e' Corbusièr, ad esempiò, creatì cu a' collaboraziòn e' P.Jeannerèt e C. Perriànd, espòst into 1929 o' Salòn dautòmn a Parigì, lasciaròn perplèss e' visitatorì, ppe via ro' fattò ca' sembravàn volèr esaltàr nu' concètt 'ncoppa ognì altrà considerazionè: chello e' esserè lespressiòn concrèt ra' lorò stessà funzionè. Còsè na' sedutà, si nun nu' oggètt ca' assòlv o' propeto compìt accogliènd o' corpò umanò in na' postùr semi-erettà? o' progettìst concèntr a' sua azionè ncopp'o' concètt dellutìl e re' necessìtà allusò. Intòrn a' struttùr cchiu' semplicè, chella e' nu' tubò metallìc elettò a suppòrt primariò delloggettò, si organizzàn e' componènt basè e' ognì tipò e' sedutà: a' struttùr si fa gabbià e' contenimènt o sistèm e' appoggiò. chisti mobilì furonò concepìt comm deglì strumènt idoneì ad abitàr in modò corrètt e' spazì costruìt ppe luòm modernò: nata vota oggì, si integràn perfettamènt nellhabitàt quotidianò, e ciò è dovutò principalmènt a' convinziòn e' e' Corbusièr e' esprimèr int'a' concretèzz delloggètt e' utilìtà, o' nuovò valorè propòst dal binomiò formà- funzionè. In tal modò loggettò, spogliàt dellornamentò, recupèr a' sua irriducibìl intimà bellezzà, esprimènd a' proprià naturà nellarmonià ra' nova formà, semplìc ed essenziale.
Nèl 1944 rìtornò allatelièr e' Parigì e into 1946 si trasfèrì a New Yòrk aro' o' suo geniò innovatòr fu definitivamènt riconosciutò. Mòrì nellagòst ro' 1965 a Roquebrunè, in Costà Azzurrà.
[càgna] Archivi
- Fondazione Le Corbusier, Parigi
- Fondo presso ACit La Chaux-de-Fonds
[càgna] Bibliografia
- AA.VV., Le Corbusier à Genève, 1922-1932, cat. mostra Ginevra, 1987.
- J. Bosman, Le Corbusier und die Schweiz, 1987.
- J. Lucan (a cura di), Le Corbusier: une encyclopédie, 1987.
- Architektenlexicon, 338-340.
- DBAS, 616-618.
- A. M. Vogt, Le Corbusier, der edle Wilde, 1996.
- J.-P. e N. Jornod, Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret): catalogue raisonné de l'oeuvre peint, 2 voll., 2005.
- H. Bieri Thomson (a cura di), Une expérience art nouveau: le style sapin à La Chaux-de-Fonds, 2006.
- A. Petrilli, L'urbanistica di Le Corbusier, 2006.