Traiano: Cagnamiente nfra 'e versiune

'A Wikipedia.
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
m r2.7.1) (Bot: Aggiungo oc:Trajan
m Bot: Aggiungo pa:ਤਰਾਜਾਨ
Riga 84: Riga 84:
[[no:Trajan]]
[[no:Trajan]]
[[oc:Trajan]]
[[oc:Trajan]]
[[pa:ਤਰਾਜਾਨ]]
[[pl:Trajan]]
[[pl:Trajan]]
[[pt:Trajano]]
[[pt:Trajano]]

Verzione d’’e 12:27, 20 Fre 2013

Marcò Ulpiò Nervà Traianò, in latinò: Marcùs Ulpiùs Nervà Traianùs (Italicà, 18 settèmbr 53 – Selinùs in Cilicià, 8 agostò 117), fu imperatòr romanò dal 98 o' 117.

Sòtt o' suo comànd suprèm lImpèr Romanò raggiùns a' sua massìm estensiòn territoriàl (5,5 miliòn e' chilomètr quadrati).

Biografia

Origìn familiari

Traiano era figlie 'e nu 'mportànte senatore ca portàva 'o stesso nomme suojo. Apparteneva a na famiglia, chella 'e ll' Ulpi, che, sebbene provinciale, era eminente e 'e rango senatorio. 'E Ulpi erano na famiglia italica stabilitase 'inta provincia iberica 'e Baetica (odierna Andalusia - Spagna), 'a qualè mantenne però sempe contatte cu 'a terra dorigine, addo' aveva interesse economico dovute a proprietà fondiarie.

Traiano nascette 'o 18 'e settembre do 53 a Italica (fondata da Scipione llAfricano), odierna Santiponce, nun luntane da llattuale Siviglia. 'A matre, Marcia, era Iberica, 'o patre nun fui sulo senatore, ma aveva ricoperto ati ccariche 'mportanti, tra cui: 'o proconsolato d'Asia, 'o consolato e 'into 76-77 'o governatorato da Siria (Legatus pro praetore Syriae). 'A carriera 'e Traiano accummincètte cu 'a scelta soja 'e presta' servizio tra 'e ranghi 'e ll'esercito romano. Seguette 'e vvarie tappe do cursus honorum ordinario; fu questore, pretore e legato. Chistu 'e dette 'a possibilità 'e acquisi' na certa conoscenza sullè frontièr e 'ncoppa vità ra soldàt primà e ra ufficiàl poì. Fu tribùn militàr e poi consolè, cu Maniò Aciliò Glabriòn into 91, into 96 divènn Governatòr ra' Germanià prestànd serviziò su chella ca' era na' conoscenza 'e frontiera cchiù turbolenta do 'mpero luongo 'e rrive do Rreno. Prese parte ê gguerre do 'mperatòr Domiziano cúntro 'e popoli da Germania, e era conosciuto comme nu de meglie comandanti do 'mpèr quanno, 'into 96, Domiziano fui acciso.

Ascesà

L sua notorièt à nell’ambìt militàr e' fu utilè sott' o' govèrn ro' successòr e' Domizianò, Nervà, anziàn senatorè, impopolàr in chisti ambiènt e ca' quindì avevà bisògn e' nu' intermediariò ppe avernè lappoggiò. ppe questò, oltrè ca' ppe leccellènz ra' personà, Nervà àdottò Traiàn comm figlie e comm successòr int'a' primavèr ro' 97 . a' sua rapidà ascesà fu dovutà a divèrs motivì: o' pate era in difficòltà a causà e' na' rivòlt e' pretoriàn e quindì considèrò opportùn lascès e' nu' buòn generalè, e' nobìltà recentè, ma solidà e popolarè. o' sicond motivò fu inòltr probabilmènt datò dal fattò ca' Traiàn era a capò re' legiòn cchiu' prossìm all’Italià e ca' quindì disponèv e' nu' esercìt fedelè e prontò ad appoggiarlò; infinè essò era probabilmènt l’unìc in gradò e' riprendèr e' ormè politìch ro' pate adottìv e' qualì si basavàn su nu' govèrn e' tipò assistenzialè, ppe chistu Traiàn fu elettò a capò dellò statò into 98 e vi rimasè finò o' 117.

Il principato

Conquìst ra' Dacia

Nonostànt ciò Traiàn è cchiu' conosciùt int'a' storià comm conquistatorè. into 101, lancìò na' spediziòn versò o' regnò e' Dacià, 'ncoppa rivà settentrionàl ro' Danubiò, e, lànn seguentè, costrìns o' re Decebàl a sottomettèrs a isso aropp' essèrs accampàt a pochì km ra' capitalè, Sarmizegetùs Regià. Traiàn quindì tornò a Romà in triònf e e' fu accordàt o' titolò e' Dacicùs maximus.

Tuttavià, Decebàl inizìò subitò a tramàr premènd nata vota sullè frontièr e cercànd e' raggiungèr e' vicinì regnì 'ncoppa rivà settentrionàl ro' Danubiò ppe unirsì a lorò. Traiàn scesè e' nuovò in campò, e partènd ra Anconà arrìvò sullè rivè ro' Danubiò. e' fontì parlàn e' 13 legiòn mossè ppe sottomettèr definitivamènt chella terrà riccà dorò e chillu popolò ca' durànt o' regnò e' Domiziàn avevà miso a' Mesià a ferrò e fuocò. Lesercìt Romanò accampàt ncopp'o' Danubiò attèrrì lanìm dei Dacì a ffa' costruìr nu' pontè (il pontè e' Traianò) ncopp'o' fiumè ppe spostàr e' legiòn (imprès assaie similè ppe altrò a chella e' Cesarè cu Ariovistò). Larchitettò, Apollodòr e' Damàsc pare abbià edificàt chistu mostrò dellarchitettùr e' 1070m col duplìc scopò e' far attraversàr o' Danubiò e scoraggiàr e' nemicì. Nonostànt a' forzà e a' veemènz dei Dacì (costòr eranò talmènt fanatìc ca' si nun cadevàn in battaglià si suicidavàn ppe o' lorò dio Zalmoxìs) lavanzàt dellesercìt e' Romà finò a' capitàl Sarmizegetùs Regià nun sùbì intòpp graziè a' sua superiorìtà numerìc e logisticà, e e' tattìch ormaì consolidàt ra secolì e' guerrè e assedì. (La collaudàt testugginè, ppe esempiò, fu o' nerbò re' tattìch e' assediò in Dacià. In occasiòn e' cheste battagliè, pèrò, Traiàn introdùss na' nova armà, o' carrobalistà, ovverò lantenàt ro' cannòn ra campagnà, nu' miez ca' univà a' mobilìtà necessarià in battaglià ad na' grandè potènz e ca' contribùì a' vittorià romanà). Sarmizegetùs Regià fu distruttà, Decebàl si suicìdò, e ncopp'o' postò dellantìc capitàl Traiàn fondò na' nova cìttà, Ulpià Traiàn Sarmizegetusà, popolò a' Dacià cu colonì romanì e a' annètté comm provincià allimpero.Nonostànt sia statà lultìm provincià conquistàt dallimpèr romanò, ebbè nu' procèss e' "romanizzazionè" cchiu' beloce rispètt e' altrè, sia int'e' costùm ca' int'a' lingua,pròv ne è ca' chella provincià assùns o' nomè e' Romanià. cheste imprès furonò celebràt into fregiò ra' Colònn e' Traiàn in Via dei Forì imperiàl a Romà.

Conquìst dellArabià e carteggiò cu Plinio

Nèll stessò periodò, o' regnò dei Nabateì (Arabià nòrd occidentalè) finì cu a' mortè ro' suo ultimò re. quann into 101 re Agrìpp II mòrì senzà successòr direttì, lascìò in eredìtà o' suo regnò a Traianò, còsì, ppe'tramente' a' Dacià venivà conquistatà, limpèr acquisìv chella ca' fusse divenùt a' provincià e' Arabià (pèr a' geografià odièrn si trattà ra' partè meridionàl ra' Giordanià e e' na' peccerella partè dellArabià Saudità). o' piccirillo regnò fu inglobàt int'a' provincià romanà e' Giudeà. Intòrn o' 106 Traiàn decisè e' consolidàr o' possèss e' chella peccerella striscià e' terrà tramìt lannessiòn ro' Regnò dei Nabateì. In chistu modò si assicùrò nu' collegamènt continuò dallEgìtt e' provìnc asiatichè. Tuttò o' Mediterraneò era ra chillu mument in manò a' Romanì, e' qualì o' consideraròn a ragiòn vedutà "un lagò privatò", conferendògl o' titolò e' "marè Nostrùm". Giudeà e Arabià Nabateà sarebbèr statè duje eccellènt piattafòrm e' partènz ppe e' futurè campàgn orientàl e' Traiano.

Pèr e' successìv ottò annì, Traiàn nun si occùpò e' imprès militàr cogliènd pèrò ugualmènt moltì successì. Durànt chistu periòd ebbè na' corrispondènz cu Pliniò "il giovanè", dal 111 o' 113 governatòr ra' Bitinià, su variè tematìch politico-amministratìv (si trattavà, tecnicamentè, e' nu' rescrittò); spiccà o' carteggiò relatìv o' trattamènt ra riservàr a' cristianì, into qualè lImperatòr suggerìv e' nun praticàr unindiscriminàt repressionè, ma e' punìrl sul in presènz e' provè certè delladesiòn a chesta religiòn o qualòr essì nun abiurasserò. Costrùì moltì nuovì edificì, monumènt e stradè in Italià e int'a' nativà Spagnà, comprès o' stupènd Forò e' Traiàn e' cui restì song ancòr oggì visibìl a Romà.

Campàgnh orientali

Nèl 113, Traiàn decisè e' procedèr allinvasiòn ro' regnò dei Partì. o' motivò, ca' limperatòr addùss ppe giustificàr a' sua ultimà campagnà, fu a' necessìtà e' porrè rimediò a' provocaziòn rappresentàt ra' decisiòn dei Partì e' porrè nu' re ncopp'o' tronò e' Armenià, senzà chiedèr o' consèns dei Romanì. LArmenià era o' statò cuscinètt tra Romà e e' Partì. nu' regnò su cui fin dal tiemp e' Neronè, 50 annì primà, lImpèr romanò tentàv e' stabilìr a' sua egemonià into suo confrònt politìc e militàr cu e' Partì. Traiàn ppe primà cosà marcìò sullArmenià, deposè o' re, e procedètt ad inglobàr e' territòr ro' regnò allImpèr romanò. Poi si dirèss a sud contrò a' Partià stessà, conquistànd e' cìttà e' Babilonià, Seleucià ed infinè a' capitàl Ctesifònt into 116. Continùò poi versò sud finò o' Golfò Persicò, aro' dichiàrò a' Mesopotamià nova provincià dellimperò, lamentandòs e' esserè troppò viecchio ppe seguìr e' ormè e' Alessàndr Magno.

Nòn sul tuttà a' Mesopotamià era occupàt ma e' avanguardiè dellarmàt romanà, comandàt ra Luisò Quietò si protendevàn versò e' primè catenè montuòs ra' Persià. Ma a' conquìst nun era nata vota ben saldà, a' vastìtà dei territòr occupàt e a' presènz e' sacchè e' resistènz e a' tattìc ra' guerriglià cu arcièr a cavallò, usatà dai Partì, a' mettevàn in pericolò. into 116, Traianò, consciò re' difficòltà, pènsò e' dovèr adottàr e' armì ra' politicà, a ffa' salirè ncopp'o' tronò dellimpèr partìc nu' re suo vassallò: o' giovàn Partamaspatè.

F allorà ca' a' ciorta in uerra e a' salutè tradiròn Traianò. a' cìttà fortificàt e' Hatrà, ncopp'o' Tigrì resistètt allassediò imperialè, provocànd numeròs mortì int'e' filè deglì assediànt romanì. E nun solò, in Giudeà e in Sirià scoppiaròn sanguinòs rivoltè. Traiàn fu costrètt a spostàr e' sue armatè versò ovèst, attestànd e' truppè nun cchiu' lungò lEufratè, ma a ridòss ro' Tigrì, propeto ppe reprimèr e' ribellionì. Probabilmènt isso vedevà tuttò chistu comm na' semplìc battùt e' arrestò, ma o' destìn e' avrèbb preclùs a' possibilìtà e' condùrr nuovamènt lesercìt romanò versò oriente.

Morte

Pìù tardì, into 116, ppe'tramente' era in Cilicià preparànd unàltr uerra contrò a' Partià, Traiàn si ammàlò. a' sua salutè declìnò durànt a' primavèr e lestàt ro' 117, fìnché o' 8 agostò mòrì a Selinùnt (Selikì) in Cilicià. nun è certò ca' abbià effettivamènt nominàt Adriàn suo successorè, e' cui conoscèv e' differènz caratteriàl rispètt a sé. a' mogliè Plotìn devè comunquè avèr certamènt contribuìt in cacc modò a' sua eleziòn ad imperatorè, si Traiàn o' ha effettivamènt adottàt in puntò e' mortè. Adrianò, alliniziò ro' suo regnò, rinuncìò in Mesopotamià o' dominiò sui Partì. Tuttavià furonò conservàt tuttì e' altrì territòr conquistàt ra Traianò. e' cenerì dellOptimùs vennèr raccòlt in unùrn dorò, postà rinto a' Colònn Traianà, derogànd allantìc leggè ca' impedìv e' sepoltùr allintèrn ro' perimètr cittadinò. Lùrn vennè in seguìt trafugàt durànt e' invasiòn barbarichè, e si ne persèr e' traccè, essènd statà presumibilmènt fusà.