Traiano: Cagnamiente nfra 'e versiune

'A Wikipedia.
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
C.R. (chiàcchiera | contribuzzione)
scancellà
Nessun oggetto della modifica
Riga 1: Riga 1:
[[File:Ritratto del decennale di traiano, inv. 2269 01.JPG|thumb|right|150px|Busto 'e Traiano]]'''Marco Ulpio Nerva Traiano''', pe' [[lengua latina|llatino]]: ''Marcus Ulpius Nerva Traianus'' (Italica, [[18 'e settembre]] 53 – Selinus 'n Celicia, [[8 'e aùsto]] 117), fuje n'imperatore rumano da 'o 98 nfin'ô 117. Sutto 'o princepato sujo ll'[[Impero Rumano]] iognette a n'estenzione 'e 5.5 miliune 'e chilometre quadre, 'a massima d'â storia 'e ll'Impero.
{{delete|Traduzione automatica senza scrupolo.}}
{{T|italiana}}
[[File:Trajan-Xanten.JPG|thumb|right|300px]]
Marcò Ulpiò Nervà Traianò, in latinò: Marcùs Ulpiùs Nervà Traianùs (Italicà, 18 settèmbr 53 – Selinùs in Cilicià, 8 agostò 117), fu imperatòr romanò dal 98 o' 117.


==Biugrafia==
Sòtt o' suo comànd suprèm l''Impèr Romanò raggiùns a' sua massìm estensiòn territoriàl (5,5 miliòn e' chilomètr quadrati).
===Origgine familiare ===
==Biografia==
Traiano era 'o figlio d'ô senatore Marco Ulpio Traiano, d'â famiglia 'e ll'Ulpe, ca, abbenché pruvinciale, era 'e na certa aminenza tanto da tené 'o rango senatorio. 'A ''gens Ulpia'' era na famiglia italeca spurtata 'int'â pruvincia [[Penisula iberica|iberica]] 'e Baetica ('a muderna Andalusia - [[Spagna]]), mperò sempe a cuntatto c'â tierra 'e riggine, arro' teneva nteresse ecunomeco grazzie a 'e ppruprietà funnarie ca lloco pussereva.
===Origìn familiari ===
Traiano era figlie 'e nu 'mportànte senatore ca portàva 'o stesso nomme suojo. Apparteneva a na famiglia, chella 'e ll' Ulpi, che, sebbene provinciale, era eminente e 'e rango senatorio. 'E Ulpi erano na famiglia italica stabilitase 'int''a provincia iberica 'e Baetica (odierna Andalusia - Spagna), 'a qualè mantenne però sempe contatte cu 'a terra d''origine, addo' aveva interesse economico dovute a proprietà fondiarie.


Traiano nascette 'o 18 'e settembre d''o 53 a Italica (fondata da Scipione ll''Africano), odierna Santiponce, nun luntane da ll''attuale Siviglia. 'A matre, Marcia, era Iberica, 'o patre nun fui sulo senatore, ma aveva ricoperto ati ccariche 'mportanti, tra cui: 'o proconsolato d'Asia, 'o consolato e 'into 76-77 'o governatorato d''a Siria (Legatus pro praetore Syriae). 'A carriera 'e Traiano accummincètte cu 'a scelta soja 'e presta' servizio tra 'e ranghi 'e ll'esercito romano. Seguette 'e vvarie tappe d''o cursus honorum ordinario; fu questore, pretore e legato. Chistu 'e dette 'a possibilità 'e acquisi' na certa conoscenza sullè frontièr e 'ncoppa vità ra soldàt primà e ra ufficiàl poì. Fu tribùn militàr e poi consolè, cu Maniò Aciliò Glabriòn into 91, into 96 divènn Governatòr ra' Germanià prestànd serviziò su chella ca' era na' conoscenza 'e frontiera cchiù turbolenta d''o 'mpero luongo 'e rrive d''o Rreno. Prese parte ê gguerre d''o 'mperatòr Domiziano cúntro 'e popoli d''a Germania, e era conosciuto comme nu d''e meglie comandanti d''o 'mpèr quanno, 'into 96, Domiziano fui acciso.
Traiano nascette 'o 18 'e settembre d'ô 53 a Italica (funnata da [[Scipione ll'Afrecano]]), ll'udierna Santiponce, nun arasso 'e ll'attuale Siviglia 'e mate, Marcia, iberica. 'O pate d'ô futuro mperatore nun fuje schitto senatore; avette âti ccariche assaie 'mpurtante, comme: 'o procunsulato 'e ll'Asia, 'o cunsulato e 'int'ô 76-77 'o guviernaturato d'â Siria (''Legatus pro praetore Syriae''). 'A carriera 'e Traiano cumenciaje c'â sceveta soja 'e s'arrulà 'n ll'esercito rumano. Sequette 'e vvarie tappe d''cursus honorum'' urdenario; fuje questore, pretore e llegato. Fuje appriesso trebbuno melitare e console, nzieme cu Manio Acilio Glabrione, 'int'ô 91, pettramente 'ncap'ô 96 diventaje Guvernatore d'â Germania, 'o lluoco cu 'a fruntiera cchiù pottusa 'e tutto ll'Impero. Secuteiaje ll'imperatore [[Domiziano]] cuntro 'e ppopule d'â Germania, iognenno a essere'o cchiù canusciuto nfra 'e ggenerale 'ncapo a ll'accesione d'ô ''Princeps'' 'int'ô 97 aroppo Cristo.


== Sagliuta ô putere e Princepato ==
===Ascesà ===
'O successore 'e Domiziano, Nerva, viecchio senatore, nun appuiato da ll'esercito, aduttaje Traiano comme figlio e arede pe' llo ausà comme ntrammiezzo nfra 'o senato e ll'esercite 'int'â primmavera d'ô. Traiano mperzò, c'â morte 'e Nerva fuje eletto Princeps 'int'ô 98.
L sua notorièt à nell’ambìt militàr e' fu utilè sott' o' govèrn ro' successòr e' Domizianò, Nervà, anziàn senatorè, impopolàr in chisti ambiènt e ca' quindì avevà bisògn e' nu' intermediariò ppe avernè l''appoggiò. ppe questò, oltrè ca' ppe l''eccellènz ra' personà, Nervà àdottò Traiàn comm figlie e comm successòr int'a' primavèr ro' 97 . a' sua rapidà ascesà fu dovutà a divèrs motivì: o' pate era in difficòltà a causà e' na' rivòlt e' pretoriàn e quindì considèrò opportùn l''ascès e' nu' buòn generalè, e' nobìltà recentè, ma solidà e popolarè. o' sicond motivò fu inòltr probabilmènt datò dal fattò ca' Traiàn era a capò re' legiòn cchiu' prossìm all’Italià e ca' quindì disponèv e' nu' esercìt fedelè e prontò ad appoggiarlò; infinè essò era probabilmènt l’unìc in gradò e' riprendèr e' ormè politìch ro' pate adottìv e' qualì si basavàn su nu' govèrn e' tipò assistenzialè, ppe chistu Traiàn fu elettò a capò dellò statò into 98 e vi rimasè finò o' 117.
===Cunquista d'â Dacia===
Ncap'a ll'anno 101, urdenaje na spedizzione cuntro 'o regno 'e Dacia, llucato 'ncoppa 'a riva settentriunale d'ô [[sciummo Danubio]], custregnenno ll'anno appriesso ô rre Decebalo a se suttomette. Traiano putette accussì turnà a Romma 'n triunfo, pe' s'abbuscà 'o tirulo 'e ''Dacicus maximus''.


Susso mperò Decebalo avviaje na puliteca 'e aspanzione vierzo 'e ffruntiere 'e ll'Impero, pruvanno a iognere 'int'ê vvecine regne d'â riva settentriunale d'ô Danubio pe' se aunì cu' lloro. Peccesto Traiano partette da [[Ancona]] pe' ll'azziccà, arrivanno 'ncopp'ê rrive d'ô sciummo. 'O Principe facette mperzò custruì nu ponte ('o ponte 'e Traiano) da ll'archetetto [[Apollodoro 'e Damasco]], c'ô princepale quateno 'e ll'attraverzà, ma pure c'ô busso 'e sorreiere 'e nnemice (comme facette [[Gaio Giulio Cesare|Cesare]] cu' [[Ariovisto]]). 'E rrumane, abbenché cumbatteveno cuntro nu populo 'e uerriere comme 'e Dace, rescettero a iognere nfino â capetale Sarmizegetusa Regia, grazzie a superioretà nummereca e luggisteca. 'A capetale fuje strutta, Decebalo s'accirette, e ncopp'ê lluoche 'e ll'antica Sarmizegetusa, Traiano funnaje Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pupulaje 'a Dacia 'e rumane e aunette 'a pruvincia cu ll'Impero. Grazzie a chesta cunquista fuje custruita 'a Culonna Traiana a Romma
==Il principato ==
===Conquìst ra' Dacia===
===Conquista 'e ll'Arabia===
[[File:Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg|thumb|left|300px]]
[[File:RomanEmpire 117 it.svg|thumb|right|300px]]
A chello stesso periudo, 'o regno r'ê Nabateie (Arabia nord uccirentale) fernette cu 'a morte 'e ll'urtemo rre sujo. Quanno ncap'ô 101 rre Agrippa II murette senza arede, lassaje a Traiano 'o trono. Accussì petramente 'a Dacia veniva cunquestata, ll'impero s'aggranniva d'â nova pruvincia 'e ll'Arabia (ogge chiste terretuorie songo 'a parte meridiunale d'â [[Giordania]] e una cchiù peccerella 'e ll'[[Arabia Saudita]]), aunita 'int'â chella d'â [[Giudea]]. Attuorn'ô 106 Traiano decerette 'e cunsulidà 'o pussesso 'e cheste tierre annettenno 'o Regno r'ê Nabateie. Accussì ll'Impero Rumano cuntrollava tutt'ê terretuorie ca se iettaveno 'ncopp'ô [[Mar Mediterraneo]], ca deventaje 'o "mare Nostrum".
Nonostànt ciò Traiàn è cchiu' conosciùt int'a' storià comm conquistatorè. into 101, lancìò na' spediziòn versò o' regnò e' Dacià, 'ncoppa rivà settentrionàl ro' Danubiò, e, l''ànn seguentè, costrìns o' re Decebàl a sottomettèrs a isso aropp' essèrs accampàt a pochì km ra' capitalè, Sarmizegetùs Regià. Traiàn quindì tornò a Romà in triònf e e' fu accordàt o' titolò e' Dacicùs maximus.


Pe' siquente otto anne, Traiano nun s'accupaje 'e 'mprese melitare. Tenette 'n chisto periudo na currispondenza cu' [[Plinio 'o giovane]], da 'o 111 nfin'ô 113 guvernatore r'â [[Bitinia]], 'ncopp'â argumiente puliteco-ammenistrative. Se dedecaje pure â custruzzione 'e nuove addefizie, monumiente e strade pe' ll'[[Italia]] e 'a [[Spagna]] comme 'o Foro 'e Traiano a Romma.
Tuttavià, Decebàl inizìò subitò a tramàr premènd nata vota sullè frontièr e cercànd e' raggiungèr e' vicinì regnì 'ncoppa rivà settentrionàl ro' Danubiò ppe unirsì a lorò. Traiàn scesè e' nuovò in campò, e partènd ra Anconà arrìvò sullè rivè ro' Danubiò. e' fontì parlàn e' 13 legiòn mossè ppe sottomettèr definitivamènt chella terrà riccà d''orò e chillu popolò ca' durànt o' regnò e' Domiziàn avevà miso a' Mesià a ferrò e fuocò. L''esercìt Romanò accampàt ncopp'o' Danubiò attèrrì l''anìm dei Dacì a ffa' costruìr nu' pontè (il pontè e' Traianò) ncopp'o' fiumè ppe spostàr e' legiòn (imprès assaie similè ppe altrò a chella e' Cesarè cu Ariovistò). L''architettò, Apollodòr e' Damàsc pare abbià edificàt chistu mostrò dell''architettùr e' 1070m col duplìc scopò e' far attraversàr o' Danubiò e scoraggiàr e' nemicì. Nonostànt a' forzà e a' veemènz dei Dacì (costòr eranò talmènt fanatìc ca' si nun cadevàn in battaglià si suicidavàn ppe o' lorò dio Zalmoxìs) l''avanzàt dell''esercìt e' Romà finò a' capitàl Sarmizegetùs Regià nun sùbì intòpp graziè a' sua superiorìtà numerìc e logisticà, e e' tattìch ormaì consolidàt ra secolì e' guerrè e assedì. (La collaudàt testugginè, ppe esempiò, fu o' nerbò re' tattìch e' assediò in Dacià. In occasiòn e' cheste battagliè, pèrò, Traiàn introdùss na' nova armà, o' carrobalistà, ovverò l''antenàt ro' cannòn ra campagnà, nu' miez ca' univà a' mobilìtà necessarià in battaglià ad na' grandè potènz e ca' contribùì a' vittorià romanà). Sarmizegetùs Regià fu distruttà, Decebàl si suicìdò, e ncopp'o' postò dell''antìc capitàl Traiàn fondò na' nova cìttà, Ulpià Traiàn Sarmizegetusà, popolò a' Dacià cu colonì romanì e a' annètté comm provincià all''impero.Nonostànt sia statà l''ultìm provincià conquistàt dall''impèr romanò, ebbè nu' procèss e' "romanizzazionè" cchiu' beloce rispètt e' altrè, sia int'e' costùm ca' int'a' lingua,pròv ne è ca' chella provincià assùns o' nomè e' Romanià. cheste imprès furonò celebràt into fregiò ra' Colònn e' Traiàn in Via dei Forì imperiàl a Romà.
===Conquìst dell''Arabià e carteggiò cu Plinio===
[[File:RomanEmpire 117 it.svg|thumb|left|300px]]
Nèll stessò periodò, o' regnò dei Nabateì (Arabià nòrd occidentalè) finì cu a' mortè ro' suo ultimò re. quann into 101 re Agrìpp II mòrì senzà successòr direttì, lascìò in eredìtà o' suo regnò a Traianò, còsì, ppe'tramente' a' Dacià venivà conquistatà, l''impèr acquisìv chella ca' fusse divenùt a' provincià e' Arabià (pèr a' geografià odièrn si trattà ra' partè meridionàl ra' Giordanià e e' na' peccerella partè dell''Arabià Saudità). o' piccirillo regnò fu inglobàt int'a' provincià romanà e' Giudeà. Intòrn o' 106 Traiàn decisè e' consolidàr o' possèss e' chella peccerella striscià e' terrà tramìt l''annessiòn ro' Regnò dei Nabateì. In chistu modò si assicùrò nu' collegamènt continuò dall''Egìtt e' provìnc asiatichè. Tuttò o' Mediterraneò era ra chillu mument in manò a' Romanì, e' qualì o' consideraròn a ragiòn vedutà "un lagò privatò", conferendògl o' titolò e' "marè Nostrùm". Giudeà e Arabià Nabateà sarebbèr statè duje eccellènt piattafòrm e' partènz ppe e' futurè campàgn orientàl e' Traiano.

Pèr e' successìv ottò annì, Traiàn nun si occùpò e' imprès militàr cogliènd pèrò ugualmènt moltì successì. Durànt chistu periòd ebbè na' corrispondènz cu Pliniò "il giovanè", dal 111 o' 113 governatòr ra' Bitinià, su variè tematìch politico-amministratìv (si trattavà, tecnicamentè, e' nu' rescrittò); spiccà o' carteggiò relatìv o' trattamènt ra riservàr a' cristianì, into qualè l''Imperatòr suggerìv e' nun praticàr un''indiscriminàt repressionè, ma e' punìrl sul in presènz e' provè certè dell''adesiòn a chesta religiòn o qualòr essì nun abiurasserò. Costrùì moltì nuovì edificì, monumènt e stradè in Italià e int'a' nativà Spagnà, comprès o' stupènd Forò e' Traiàn e' cui restì song ancòr oggì visibìl a Romà.
==Campàgnh orientali ==
===Campagne urientale ==
Ncap'ô 113, Traiano decerette 'e azziccà 'o regno d'ê Pparte. Comme scusa punette 'a decesione 'e chiste 'e avé misso nu rre ncopp'ô trono 'e Armenia, senza addumannà 'a licenzia d'ê Rumane. 'O Princeps marciaje vierz'a ll'Armenia, depunette 'e rre, e se spannette pe' 'o territuorio d'ô regno. Marciaje appriesso vierzo 'a Partia, cunquistanno 'e cettà 'e Babbelonia, Seleucia e pe' fernì 'a capetale Ctesifonte 'int'ô 116. Prusequette nfin'ô Gurfo Perseco, arro' rechiaraje 'a Mesoputamia nova pruvincia 'e ll'impero.
Nèl 113, Traiàn decisè e' procedèr all''invasiòn ro' regnò dei Partì. o' motivò, ca' l''imperatòr addùss ppe giustificàr a' sua ultimà campagnà, fu a' necessìtà e' porrè rimediò a' provocaziòn rappresentàt ra' decisiòn dei Partì e' porrè nu' re ncopp'o' tronò e' Armenià, senzà chiedèr o' consèns dei Romanì. L''Armenià era o' statò cuscinètt tra Romà e e' Partì. nu' regnò su cui fin dal tiemp e' Neronè, 50 annì primà, l''Impèr romanò tentàv e' stabilìr a' sua egemonià into suo confrònt politìc e militàr cu e' Partì. Traiàn ppe primà cosà marcìò sull''Armenià, deposè o' re, e procedètt ad inglobàr e' territòr ro' regnò all''Impèr romanò. Poi si dirèss a sud contrò a' Partià stessà, conquistànd e' cìttà e' Babilonià, Seleucià ed infinè a' capitàl Ctesifònt into 116. Continùò poi versò sud finò o' Golfò Persicò, aro' dichiàrò a' Mesopotamià nova provincià dell''imperò, lamentandòs e' esserè troppò viecchio ppe seguìr e' ormè e' Alessàndr Magno.


Pure se Traiano aveva lluvato 'e miezzo 'e nnemice, s'addunaje 'e nun puté cuntrullà cheste tierre pe' vvie melitare. Ausaje mperzò 'a puliteca pe' ffa sagliere ncopp'ô trono 'e ll'Impero Parteco nu rre vassallo sujo, Partamaspate. Fuje tanno mperò ca nce fuìno 'e maggiure deffecurtà: 'a cettà furtefecata 'e Hatra, resestetta a ll''assedio 'mperiale, pettramente 'n Giudea e Siria nascettero devierze revote. Traiano fuje mperzò ubbregato a spurtà ll'uommene vierzo ovest, da 'o sciummo [[Eufrate]] a ll'[[Tigri]], propeto pe' cummattere 'e rrevote.
Nòn sul tuttà a' Mesopotamià era occupàt ma e' avanguardiè dell''armàt romanà, comandàt ra Luisò Quietò si protendevàn versò e' primè catenè montuòs ra' Persià. Ma a' conquìst nun era nata vota ben saldà, a' vastìtà dei territòr occupàt e a' presènz e' sacchè e' resistènz e a' tattìc ra' guerriglià cu arcièr a cavallò, usatà dai Partì, a' mettevàn in pericolò. into 116, Traianò, consciò re' difficòltà, pènsò e' dovèr adottàr e' armì ra' politicà, a ffa' salirè ncopp'o' tronò dell''impèr partìc nu' re suo vassallò: o' giovàn Partamaspatè.


F allorà ca' a' ciorta in uerra e a' salutè tradiròn Traianò. a' cìttà fortificàt e' Hatrà, ncopp'o' Tigrì resistètt all''assediò imperialè, provocànd numeròs mortì int'e' filè deglì assediànt romanì. E nun solò, in Giudeà e in Sirià scoppiaròn sanguinòs rivoltè. Traiàn fu costrètt a spostàr e' sue armatè versò ovèst, attestànd e' truppè nun cchiu' lungò l''Eufratè, ma a ridòss ro' Tigrì, propeto ppe reprimèr e' ribellionì. Probabilmènt isso vedevà tuttò chistu comm na' semplìc battùt e' arrestò, ma o' destìn e' avrèbb preclùs a' possibilìtà e' condùrr nuovamènt l''esercìt romanò versò oriente.
==Morte ==
==Morte ==
Rint'ô 116, tramente se truvava 'n Celicia praparanno n'ata uerra cuntro 'a Partia, Traiano s'accepette, nfino a murì â staggione 117, 'into ll'8 'e aùsto a Selinunte (Seliki) 'n Celicia. Nummenaje, pure se nun è nun è cierto se fuje isso o 'a mugliera Plotina, [[Adriano]] comme arede. Chesto renonzaje 'a Mesoputamia, ma cunzervaje ll'âte terretuorie.
Pìù tardì, into 116, ppe'tramente' era in Cilicià preparànd un''àltr uerra contrò a' Partià, Traiàn si ammàlò. a' sua salutè declìnò durànt a' primavèr e l''estàt ro' 117, fìnché o' 8 agostò mòrì a Selinùnt (Selikì) in Cilicià. nun è certò ca' abbià effettivamènt nominàt Adriàn suo successorè, e' cui conoscèv e' differènz caratteriàl rispètt a sé. a' mogliè Plotìn devè comunquè avèr certamènt contribuìt in cacc modò a' sua eleziòn ad imperatorè, si Traiàn o' ha effettivamènt adottàt in puntò e' mortè. Adrianò, all''iniziò ro' suo regnò, rinuncìò in Mesopotamià o' dominiò sui Partì. Tuttavià furonò conservàt tuttì e' altrì territòr conquistàt ra Traianò. e' cenerì dell''Optimùs vennèr raccòlt in un''ùrn d''orò, postà rinto a' Colònn Traianà, derogànd all''antìc leggè ca' impedìv e' sepoltùr all''intèrn ro' perimètr cittadinò. L''ùrn vennè in seguìt trafugàt durànt e' invasiòn barbarichè, e si ne persèr e' traccè, essènd statà presumibilmènt fusà.

==Voce azziccate==
*[[Impero Rumano]]
*[[Impero Parteco]]
{{Purtale|Romma antica|Storia}}

[[Categoria:Romma]]
[[Categurìa:Storia]]

Verzione d’’e 19:40, 3 Abb 2014

Busto 'e Traiano

Marco Ulpio Nerva Traiano, pe' llatino: Marcus Ulpius Nerva Traianus (Italica, 18 'e settembre 53 – Selinus 'n Celicia, 8 'e aùsto 117), fuje n'imperatore rumano da 'o 98 nfin'ô 117. Sutto 'o princepato sujo ll'Impero Rumano iognette a n'estenzione 'e 5.5 miliune 'e chilometre quadre, 'a massima d'â storia 'e ll'Impero.

Biugrafia

Origgine familiare

Traiano era 'o figlio d'ô senatore Marco Ulpio Traiano, d'â famiglia 'e ll'Ulpe, ca, abbenché pruvinciale, era 'e na certa aminenza tanto da tené 'o rango senatorio. 'A gens Ulpia era na famiglia italeca spurtata 'int'â pruvincia iberica 'e Baetica ('a muderna Andalusia - Spagna), mperò sempe a cuntatto c'â tierra 'e riggine, arro' teneva nteresse ecunomeco grazzie a 'e ppruprietà funnarie ca lloco pussereva.

Traiano nascette 'o 18 'e settembre d'ô 53 a Italica (funnata da Scipione ll'Afrecano), ll'udierna Santiponce, nun arasso 'e ll'attuale Siviglia 'e mate, Marcia, iberica. 'O pate d'ô futuro mperatore nun fuje schitto senatore; avette âti ccariche assaie 'mpurtante, comme: 'o procunsulato 'e ll'Asia, 'o cunsulato e 'int'ô 76-77 'o guviernaturato d'â Siria (Legatus pro praetore Syriae). 'A carriera 'e Traiano cumenciaje c'â sceveta soja 'e s'arrulà 'n ll'esercito rumano. Sequette 'e vvarie tappe d'ô cursus honorum urdenario; fuje questore, pretore e llegato. Fuje appriesso trebbuno melitare e console, nzieme cu Manio Acilio Glabrione, 'int'ô 91, pettramente 'ncap'ô 96 diventaje Guvernatore d'â Germania, 'o lluoco cu 'a fruntiera cchiù pottusa 'e tutto ll'Impero. Secuteiaje ll'imperatore Domiziano cuntro 'e ppopule d'â Germania, iognenno a essere'o cchiù canusciuto nfra 'e ggenerale 'ncapo a ll'accesione d'ô Princeps 'int'ô 97 aroppo Cristo.

Sagliuta ô putere e Princepato

'O successore 'e Domiziano, Nerva, viecchio senatore, nun appuiato da ll'esercito, aduttaje Traiano comme figlio e arede pe' llo ausà comme ntrammiezzo nfra 'o senato e ll'esercite 'int'â primmavera d'ô. Traiano mperzò, c'â morte 'e Nerva fuje eletto Princeps 'int'ô 98.

Cunquista d'â Dacia

Ncap'a ll'anno 101, urdenaje na spedizzione cuntro 'o regno 'e Dacia, llucato 'ncoppa 'a riva settentriunale d'ô sciummo Danubio, custregnenno ll'anno appriesso ô rre Decebalo a se suttomette. Traiano putette accussì turnà a Romma 'n triunfo, pe' s'abbuscà 'o tirulo 'e Dacicus maximus.

Susso mperò Decebalo avviaje na puliteca 'e aspanzione vierzo 'e ffruntiere 'e ll'Impero, pruvanno a iognere 'int'ê vvecine regne d'â riva settentriunale d'ô Danubio pe' se aunì cu' lloro. Peccesto Traiano partette da Ancona pe' ll'azziccà, arrivanno 'ncopp'ê rrive d'ô sciummo. 'O Principe facette mperzò custruì nu ponte ('o ponte 'e Traiano) da ll'archetetto Apollodoro 'e Damasco, c'ô princepale quateno 'e ll'attraverzà, ma pure c'ô busso 'e sorreiere 'e nnemice (comme facette Cesare cu' Ariovisto). 'E rrumane, abbenché cumbatteveno cuntro nu populo 'e uerriere comme 'e Dace, rescettero a iognere nfino â capetale Sarmizegetusa Regia, grazzie a superioretà nummereca e luggisteca. 'A capetale fuje strutta, Decebalo s'accirette, e ncopp'ê lluoche 'e ll'antica Sarmizegetusa, Traiano funnaje Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pupulaje 'a Dacia 'e rumane e aunette 'a pruvincia cu ll'Impero. Grazzie a chesta cunquista fuje custruita 'a Culonna Traiana a Romma

Conquista 'e ll'Arabia

A chello stesso periudo, 'o regno r'ê Nabateie (Arabia nord uccirentale) fernette cu 'a morte 'e ll'urtemo rre sujo. Quanno ncap'ô 101 rre Agrippa II murette senza arede, lassaje a Traiano 'o trono. Accussì petramente 'a Dacia veniva cunquestata, ll'impero s'aggranniva d'â nova pruvincia 'e ll'Arabia (ogge chiste terretuorie songo 'a parte meridiunale d'â Giordania e una cchiù peccerella 'e ll'Arabia Saudita), aunita 'int'â chella d'â Giudea. Attuorn'ô 106 Traiano decerette 'e cunsulidà 'o pussesso 'e cheste tierre annettenno 'o Regno r'ê Nabateie. Accussì ll'Impero Rumano cuntrollava tutt'ê terretuorie ca se iettaveno 'ncopp'ô Mar Mediterraneo, ca deventaje 'o "mare Nostrum".

Pe' siquente otto anne, Traiano nun s'accupaje 'e 'mprese melitare. Tenette 'n chisto periudo na currispondenza cu' Plinio 'o giovane, da 'o 111 nfin'ô 113 guvernatore r'â Bitinia, 'ncopp'â argumiente puliteco-ammenistrative. Se dedecaje pure â custruzzione 'e nuove addefizie, monumiente e strade pe' ll'Italia e 'a Spagna comme 'o Foro 'e Traiano a Romma.

=Campagne urientale

Ncap'ô 113, Traiano decerette 'e azziccà 'o regno d'ê Pparte. Comme scusa punette 'a decesione 'e chiste 'e avé misso nu rre ncopp'ô trono 'e Armenia, senza addumannà 'a licenzia d'ê Rumane. 'O Princeps marciaje vierz'a ll'Armenia, depunette 'e rre, e se spannette pe' 'o territuorio d'ô regno. Marciaje appriesso vierzo 'a Partia, cunquistanno 'e cettà 'e Babbelonia, Seleucia e pe' fernì 'a capetale Ctesifonte 'int'ô 116. Prusequette nfin'ô Gurfo Perseco, arro' rechiaraje 'a Mesoputamia nova pruvincia 'e ll'impero.

Pure se Traiano aveva lluvato 'e miezzo 'e nnemice, s'addunaje 'e nun puté cuntrullà cheste tierre pe' vvie melitare. Ausaje mperzò 'a puliteca pe' ffa sagliere ncopp'ô trono 'e ll'Impero Parteco nu rre vassallo sujo, Partamaspate. Fuje tanno mperò ca nce fuìno 'e maggiure deffecurtà: 'a cettà furtefecata 'e Hatra, resestetta a llassedio 'mperiale, pettramente 'n Giudea e Siria nascettero devierze revote. Traiano fuje mperzò ubbregato a spurtà ll'uommene vierzo ovest, da 'o sciummo Eufrate a ll'Tigri, propeto pe' cummattere 'e rrevote.

Morte

Rint'ô 116, tramente se truvava 'n Celicia praparanno n'ata uerra cuntro 'a Partia, Traiano s'accepette, nfino a murì â staggione 117, 'into ll'8 'e aùsto a Selinunte (Seliki) 'n Celicia. Nummenaje, pure se nun è nun è cierto se fuje isso o 'a mugliera Plotina, Adriano comme arede. Chesto renonzaje 'a Mesoputamia, ma cunzervaje ll'âte terretuorie.

Voce azziccate