Dialette abbruzzese (artìculo 'n abruzzese)

'A Wikipedia.

Artìculë scrìttë in abbruzzésë
(urtuhrafië funètëchë)

Abruzzese
Parlato inItalia
Locutori
Totale~250.000
Tassonomia
FilogeneseLengue innoeuropee
 Italiche
  Romaniche
   Napulitano, Taliano centrale

L'abbruzzése è nu dialètte ca nome parle a la reggione giugrafeche e ammenestrative de l'Abbruzze, e nghe na varianda sé, a na parta cenénne de le Marche meridiunile, davéndre a la pruvinge de Aschele.

Caratteristeche[cagna | cagna surgente]

Lu dialètte abbruzzése se po' sparte pe' ddu variande assè devèrse: une ch'apparténe a la famije de li dialitte de l'Italie cendrale, ca è quélle ca nome parle a la pruvinge de l'Aquele, e n'atre ch'apparténe 'mméce a la famije de li dialitte de l'Italie meridianale, ca s'ajuse 'nne lu rèste de la reggione. Sse ddu variande se ponne pure sparte p'atre variande cchiù cenénne:

  • L'abbruzzése de tipe cendrale po' èsse: aquelane, carsulane, tajacuzzane;
  • L'abbruzzese de tipe meridiunale po' èsse: adriateche, marsecane, peligne, terramane-asculane, vebratése, avete-sangrine.

Funèteca[cagna | cagna surgente]

Vucalisme[cagna | cagna surgente]

 Vucale d'annanze  Vucala cendrale  Vucale d'arréte 
Vucala chiuse i u
Vucale quaçe chiuse e ə o
Vucale quaçe ajapèrte ɛ ɔ
Vucala vasse a ɑ

Li dialitte de tipe meridiunale tènne (tranne cacche case) nove sune: /i, e, ɛ, ə, a, ɑ, ɔ, o, u/, ddu de cchiù ca lu taliane. Ssu sesteme se mandè sovede da la privinge de Tèreme, duà ce stanne però pure na prése de 'ccezziune (nghe lu capeloche pe' prime), a quélle de Chjite, passènne pe la Pruvinge de Pescare, addò nz'ajuse lu sone /ɑ/, e 'mbine a la parta meridiunale de la Pruvinge de l'Aquele.

  • Lu graféme〈a〉z'ajuse pe' ddu sune devirze (curte o lunghe): /a/, ca se po' truva pure a lu taliane, e /ɑ/ (cacche vote pure /ɑ̃/), ca 'mméce 'nze trove a la léngue taliane. A gna ditte apprime, la pruvinge terramane è quélle ca tè lu nummere cchiù grusse de 'ccezziune, azzò pe' ssu graféme nome ajuse a èsse n'atru sone /ɒ/ ca pe' la vertà se po' truvà pure a cacche cummune de la pruvinge chjitine. Lu sone /a/ se presènde nghe tutte le cunzunande tranne che m e n, addò cagne a /ɑ/: azzò se tè cajole [ca'jo:lə] e patte ['pattə]; ma ['nɑtə] e lambe ['lɑmbə]. Si pu', s'avessa tené /a/ a l'accumèje de parole, gna è pe' la parole ache, quanne è accumbagnate da n artichele nnetermenative, quésse cagne e demènde de lu seconne tipe: n'ache ['nɑ:kə]. Pe' /ɑ̃, ɒ/, quisse onne s'ajusene schitte a cacche cummune, gné quélle de Carpinéte de la Nore nghe magnà [mɑ'ɲɑ̃] e Giglie nghe frådde ['frɒddə].
  • Lu graféme〈e〉inneche tre sune, ddu ca nome trove pe' quaçe tutte le lingue rumanze, /e, ɛ/ ca fussere é e è de lu taliane, e nu tèrze ca è 'mméce tipeche de lu Sud Italie, /ə/, ca nome canosce pure gné schwa o "e mupe". A gna jéve pe' lu graféme <a>, pure pe' quésse atre la pruvinge de Tèreme è quélle ca se cape da l'itre pruvinge, e 'mbatte a èsse nome tè n atru sone angore /ɜ/, ca s'arsumèje a nu "schwa" cchiù furte. Azzò se tè: méte ['me:tə], ècche ['ɛkkə] pe' quélle a la cummunèje, e /ɜ/ a Giglie veve ['vɜ:və] (vive) pe' quélle cchiù rare.
  • Lu graféme〈i〉è gna lu sone de lu taliane /i/, salve cacche cummune duà se trove pure n'antru sone /ɪ/, azzò a Sammalendine nome va' a dice cuçì gné [ku'ʃɪ] e no ca [ku'ʃi].
  • Lu graféme〈o〉tè le stisse ddu sune de lu taliane /o, ɔ/.
  • Lu graféme〈u〉è gné lu taliane /u/, nghe la 'ccezzione de lu dialètte de Lurète, addò po' pure èsse /y/, gné pruprie a lu nome de lu pajése Luréte ca nome dice [ly're:tə].

Cunzunandisme[cagna | cagna surgente]

Leidialitte abbruzzise tènne grossemode le stisse cunzuninde e le stisse regule de gemenazzione de la léngue taliane. Na 'ccezzione po' èsse quélle de /ʃ/ ca po' èsse pure spare: caçe ['ka:ʃə] e casce ['kaʃʃə]. Su sone è pure quélle ca s'ajune quanne s sta annanze a le cunzuninde t, d, a la rejonne ch e cacche vote pure a la sole c velare: stracche ['ʃtrakkə], sdejune [ʃdə'ju:nə], schéfe ['ʃke:fə], arescarà [arəʃka'ra].

N'atre deversetà nghe lu taliane è lu fatte ca l'abbruzzése tè schitte n allofene de la nasale /n/, ca fusse /ŋ/. S'attrove annanze a la cunzunande velare /g/, pecché a l'abbruzzése 'nze mandè la /k/ doppe de la nasale: /n/: manghe ['maŋgə]. L'atre allofene de lu taliane /ɱ/ a l'abbruzzése c'a manghe pecché le rejunne nf ed nv demèndene mb ed mm: "cunfine" è cumbine, "'nvidie" è 'mmidie; pure le parole ca cumèjene nghe f e v se tènne na n annanze fanne la stéssa cose: 'mbacce pe' "n facce", 'mmocche pe' "'n vocche".

Angore ce sta la frecative velare /ɣ/ ca nome ne mbo' truvà a lu taliane. Qué s'attrove tra ddu vucale a lu poste de /g/; annanze a parole ca cumèjene /g/ o pe' vucale; a mizze a ddu vucale ca nen fanne nu dettonghe: fegure [fə'ɣu:rə], gatte ['ɣattə] e ècche ['ɣɛ:kkə]; mahéstre [mɑ'ɣeʃtrə].

Pe' uteme s mizze a ddu vucale è sèmbre /s/ e no ca /z/: case ['ka:sə]. Ss'uteme sone cumbarèsce però annanze a itre cunzuninde (ma no t o d): sbaje ['zba:jə].


Grammateche[cagna | cagna surgente]

Artichele[cagna | cagna surgente]

Maschile sengulare Femmenile sengulare Maschile plurale Femmenile plurale
determenative lu la li le
nnetermenative nu (n) na (n') de li de le


Sustandive[cagna | cagna surgente]

Li sustandive spésse nen cagnane da sengulare a plurale: mure e lupe ponne èsse tutt'a ddu sengulare e plurale. Però a l'abbruzzése ce sta n'atre accadènze, ca nome chiame metafunése, ca fusse lu cagnamènde de la vucale toneche pe' sparte lu sengulare da lu plurale: a li dialitte abbruzzise la o cagne a u, la e cagne a i e la a cagne a i, pure se nghe na prése de 'ccezziune.

Pe' la o

Sengulare Plurale
Maschile uajone uajune
Femmenile cose cuse

Pe' la e:

Sengulare Plurale
Maschile lèbbre libbre
Femmenile jumènde juminde

Pe' la a:

Sengulare Plurale
Maschile cane chine
Femmenile mane mine


Prunume[cagna | cagna surgente]

Li prunume demustrative sonne li stisse pe' lu femmenile e pe' lu maschile e cagnane sole nghe lu nummere.

Sengulare Plurale
Quésse quésse quisse
Quélle quélle quille
Quéste quéste quiste

Li prunume persunale cagnane pe' nummere, pe' funzione e pe' forme:

persone funzione suggètte funzione cumblemènde
Toneche Atune
1ª sengulare ji me me
2ª sengulare tu te te
3ª sengulare maschile isse se je, se
femmenile ésse se je, se
1ª plurale nu nu ce
2ª plurale vu vu ve
3ª plurale maschile e femmenile isse, lore lore, sé ne, se


Vuce currelate[cagna | cagna surgente]