Fícura
Artícule scritte 'n
sud-laziale/cominése
Ficus carica L.
Variande dialettale cominése[cagna | cagna surgente]
Fícura (Agnone, Aluite, Atini, Sande Ghiasce, Ucalue), fícuera (Casaluiére, Galleniare, Sande Renate), fíccuera (Settefrate)
Descrezzione[cagna | cagna surgente]
La fícura è n’álbere che tè ne tronghe curte d'addó náscene parécchie rámera é che pò arrevà a 6-10 mètre ávete.
La scòrza è de chelore grigge-cennerine; gle suche è de chelore ghianghe latte. Le rámera suó chiéne de medulle é tiéve ciérte uocchie pezzute é verde mbond'a tutte.
Frunne[cagna | cagna surgente]
Le frunne suó ròsse, raspose, de chelore vérde cupe a parte e ngima é cchiù chiare a parte pe sotte.
Frutte[cagna | cagna surgente]
Gle frutte (chiamate pure isse fícura) è, mméce, ne fávese frutte o sicònie (gle vére frutte suó gl'achènie peccerigle che ze truóvene dénd'a isse). Tè la fòrma e ne pire, é la carne (ché è quélle che ze magna) è doce assá quann'è mature. Gle chelore sié pò ì da le vérde a le rusce, affin'a le bluaštre-viulácie.
Rrazze[cagna | cagna surgente]
- atriana (o trejana): ze magna a settiémbre;
- bresciòtte: brogiotto;
- falaciana;
- chelombre: frunne lanose, frutte ruosse ne muare, pèlle gialla, carne roscia chiara, ze magna a settiémbre;
- papòscia;
- premóteca: pèlle vérde, carne roscia chiara, puoche doce, ze magna a la mmetà e lugle;
- sávece (o sáuece): peccerélla, pèlle marrone, carne e chelore rusce-viòla, doce ne muare, ze magna a settiémbre;
- sèssa: ze magna a lugle é a settiémbre;
- uttasce.
Mòde e dice[cagna | cagna surgente]
A fà le nòzze che le fícura sécche. (Ze dice quanne un vò fà caccosa che puoche sòlde).
Mutte[cagna | cagna surgente]
La léna de fícura ne'scalla né la mogle né gle marite, ma quanne z'è seccata scalla tutte gle parendate.
Vide pure[cagna | cagna surgente]
- Fìguere: artícule scritte pe léngua mulesana de la manèra cambebbassana-befernése che l'ertegafía letteraria.